Solidago

În România crește pe pajiști luminoase, livezi, pe marginea pădurilor, pe terenuri bogate în calcar, în locurile defrișate, pe povârnișuri, în șanțurile cu apă. Florile plantei se pot culege începând din luna iulie și până în octombrie.

O recunoaștem după tulpina stufoasă, ornată cu ramificații, cu flori galbene-aurii. Are tulpină păroasă, crește până la 100 cm înălțime, frunzele sunt ovale, îngustate la vârf, dispuse altern, dintate pe margini. Florile se formează în ciorchini, sunt de culoare galben-albicioase din cauza periilor caliciului. Nu au miros, iar gustul este slab astringent.

Planta conține uleiuri, taninuri, substanțe amare, saponozide, azulene, acizi, flavonozide (cumarina)

• Tulpina

• Frunza

• Florile

• Semințele

În scop fitoterapeutic sunt folosite florile.

Utilizat intern se folosește în afecțiuni biliare, ascita, bronșite, calculoză biliară, diaree chiar cu sânge, enterite, inflamații intestinale, litiaze biliare și renale, metroragii, răni, retenție hidrică, reumatism.

Utilizat extern se folosește pentru abcese, afte, nevralgii dentare, urticarie, laringită și faringită sub formă de comprese, gargară cu infuzie.

• Milea Preda, Dicționar dendrofloricol, Editura Științifică și Enciclopedică , București, 1989

Materiale media legate de Solidago la Wikimedia Commons

• Date legate de Solidago la Wikispecies

Acest articol despre asteraceae este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui!