Permeabilitate magnetică

În electromagnetism, permeabilitatea este gradul de magnetizare a unui material care reacționează linear, când este străbătut de un câmp magnetic. Permeabilitatea magnetică este de obicei reprezentată de litera greacă, μ. Termenul a fost folosit pentru prima dată în septembrie, 1885 de către Oliver Heaviside.În Sistemul Internațional, permeabilitatea este măsurată în henry pe metru (H m-1), sau în Newton supra amper pătrat(N A-2). Valoarea constantă μ0 este cunoscută sub numele de constanta magnetică sau permeabilitatea vidului, și are valoarea μ0 = 4π×10−7 N·A−2.

Valori ale câtorva materiale modificare

MediulSusceptibilitate (χm)Permeabilitate (μ)Câmp magneticFrecvența max.
Mu-metal20,000[1]25,000 × 10-6 H/mat 0.002 T
Permalloy8000[1]10,000 × 10-6 H/mat 0.002 T
Oțel electrotehnic4000[1]5000 × 10-6 H/mat 0.002 T
ferită20-800 × 10-6 H/m100kHz ~ 1 MHz
ferrite (manganese zinc)>800 × 10-6 H/m100kHz ~ 1 MHz
Oțel700[1]875 × 10-6 H/mat 0.002 T
Nichel100[1]125 × 10-6 H/mat 0.002 T
Platină2.65 × 10−41.2569701 x10-6 H/m
Aluminiu2.22 × 10−5[2]1.2566650 × 10-6 H/m
Hidrogen8 × 10−9
or 2.2 × 10−9[2]
1.2566371 × 10-6 H/m
Vid01.2566371 × 10-6 H/m (μ0)
Safir−2.1 × 10−71.2566368 × 10-6 H/m
Cupru−6.4 × 10−6
or −9.2 × 10−6[2]
1.2566290 × 10-6 H/m
Apa−8.0 × 10−61.2566270 × 10-6 H/m

Note modificare

  1. ^ a b c d e "Relative Permeability", Hyperphysics
  2. ^ a b c „Clarke, R. Magnetic properties of materials, surrey.ac.uk”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe modificare