Maserati în Formula 1

Modelul Maserati 4CLT din 1948 a fost una dintre primele mașini construite conform noilor regulamente de Formula 1, introduse în 1946, și a fost dezvoltată pornind de la Maserati 4CL din 1938. Designul mai vechi era încă competitiv, în ciuda pauzei din al Doilea Război Mondial, și a fost înscris în întrecerile de Formula 1 când cursele auto au fost reluate după război. Succesul său a încurajat Maserati să dezvolte designul mașinii, iar aceste rafinamente au fost reunite sub numele de 4CLT.

Maserati a intrat chiar în prima cursă a noului Campionat Mondial al Piloților, Marele Premiu al Marii Britanii din 1950, inscriindu-l pe veteranul Louis Chiron în mașina 4CLT a echipei de uzine. Alături de echipa principală, și alți cinci piloți au intrat în cursă cu modelul 4CLT. Mașinile au fost propulsate un motor de 1,5 litri cu patru cilindri în linie. Din cei șapte piloți care au participat în cursă, David Hampshire a reușit cel mai bun rezultat, clasându-se pe locul 9. Următoarea cursă de la Monaco avea totuși să aducă mai mult succes pentru echipă după ce Chiron a încheiat pe locul 3 cursa de acasă.

După ce echipa nu a participat în 1951 și avut apariții sporadice în 1952, a revenit în forță pentru 1953, aducându-l ca pilot component pe campionul din 1951, Juan Manuel Fangio. Maserati a avut performanțe mult mai bune, clasându-se în mod constant în primele 3, iar prima victorie a venit la Marele Premiu al Italiei din 1953. Deși Fangio a început sezonul alături de Maserati, câștigând două din primele trei curse, el a părăsit echipa pentru a se alătura noii înscrise Mercedes-Benz începând cu Marele Premiu al Franței din 1954. Fangio avea să câștige titlul piloților la finalul sezonului.

Sezonul 1955 a fost unul fără realizări mărețe, echipa suferind clar după plecarea lui Fangio și dominarea Mercedes. Britanicul Stirling Moss a fost cooptat pentru 1956, iar rezultate s-au îmbunătățit considerabil, Moss reușind să câștige două curse pe parcursul anului, iar Jean Behra a obținut cinci clasări în top 3. Fangio a revenit la echipă pentru 1957 după ce a câștigat titlul din 1956 cu Ferrari. Conducând modelul 250F, vechi deja de trei ani, Fangio a reușit victorii spectaculoase, inlusiv cea de la Marele Premiu al Germaniei din 1957 când a revenit de la 50 de secunde în spatele liderului pentru a câștiga cursa și titlul mondial.

Din cauza dificultăților financiare de la sfârșitul anilor 1950, echipa a fost nevoită să se retragă din Formula 1 în 1958, deși 250F încă avea succes. Ei au continuat să furnizeze mașina 250F piloților privați până în 1960, Bob Drake fiind ultimul pilot care a concurat cu modelul la Marele Premiu al Italiei din 1960.

În anii 1960, Maserati a furnizat motoare echipei britanice de Formula 1 Cooper, precum și unui număr de echipe mai mici. Cea mai de succes mașină a acelei colaborări a fost Cooper-Maserati T81, care avea un motor Maserati V12. A câștigat Marele Premiu al Mexicului din 1966 prin John Surtees și Marele Premiu al Africii de Sud din 1967 cu Pedro Rodríguez. Ultima participare de orice fel pentru Maserati în Formula 1 a avut loc la Marele Premiu al Principatului Monaco din 1969, britanicul Vic Elford intrând în cursă cu un Cooper propulsat de motorul Maserati V12.

Acestea sunt rezultatele complete în Campionatul Mondial pentru Officine Alfieri Maserati, echipa de uzină Maserati.

Sezon	Șasiu	Motor	Pneu	Piloți	1	2	3	4	5	6	7	8	9	Poz.	Pct.
1950	4CLT/48	Maserati 4CLT 1,5 L4s	P		GBR	MCO	500	SUI	BEL	FRA	ITA	N/A		—[1]
				Louis Chiron	Ab	3		9		Ab	Ab
				Franco Rol		Ab				Ab	Ab
1951: Maserati nu a concurat ca echipă de uzină.
1952	A6GCM	Maserati A6 2,0 L6	P		SUI	500	BEL	FRA	GBR	DEU	NLD	ITA	N/A	—[2]
				Felice Bonetto						DSC		5
				Franco Rol								Ab
				José Froilán González								2R
1953	A6GCM	Maserati A6 2,0 L6	P		ARG	500	NLD	BEL	FRA	GBR	DEU	SUI	ITA	—[3]
				Juan Manuel Fangio	Ab		Ab	AbP	2R	2	2	4P	1R
				José Froilán González	3		3	AbR	3	4R
				Felice Bonetto	Ab		3		Ab	6	4	4	Ab
				Oscar Gálvez	5
				Johnny Claes				Ab
				Onofre Marimón				3	9	Ab	Ab	Ab	Ab
				Hermann Lang								5
				Sergio Mantovani									7
				Luigi Musso									7
1954	250F A6GCM	Maserati 250F1 2,5 L6 Maserati A6 2,0 L6	P		ARG	500	BEL	FRA	GBR	DEU	SUI	ITA	ESP	—[4]
				Juan Manuel Fangio	1		1P R
				Onofre Marimón	Ab		Ab	Ab	3R	NS
				Luigi Musso	NS							Ab	2
				Prințul Bira	7
				Sergio Mantovani			7	NS		5	5	9	Ab
				Alberto Ascari				Ab	AbR
				Luigi Villoresi				5	Ab	NS		Ab
				Roberto Mieres							4	Ab	4
				Stirling Moss							Ab	10	Ab
				Harry Schell							Ab
				Louis Rosier								8
				Paco Godia									6
1955	250F	Maserati 250F1 2,5 L6	P		ARG	MCO	500	BEL	NLD	GBR	ITA	N/A		—[5]
				Jean Behra	6	3		5	6	Ab	4
				Harry Schell	6
				Sergio Mantovani	7
				Luigi Musso	7	Ab		7	3	5	Ab
				Roberto Mieres	5	Ab		5	4R	Ab	7
				Carlos Menditéguy	Ab						5
				Clemar Bucci	Ab
				Cesare Perdisa		3		8
				André Simon						Ab
				Peter Collins							Ab
				Horace Gould							Ab
1956	250F	Maserati 250F1 2,5 L6	P		ARG	MCO	500	BEL	FRA	GBR	DEU	ITA	N/A	—[6]
				Jean Behra	2	3		6	3	3	3	Ab
				Stirling Moss	Ab	1		3R	5	AbP R	2	1R
				Luigi Piotti	Ab
				Gerino Gerini	4
				Chico Landi	4
				Carlos Menditéguy	Ab
				José Froilán González	Ab
				Cesare Perdisa		7		3	5	7	Ab
				Paco Godia				Ab	7	8	4	4
				Piero Taruffi					Ab
				Umberto Maglioli							Ab	Ab
				Luigi Villoresi								Ab
				Jo Bonnier								Ab
1957	250F	Maserati 250F1 2,5 L6 Maserati 250F1 2,5 V12	P		ARG	MCO	500	FRA	GBR	DEU	PES	ITA	N/A	—[7]
				Juan Manuel Fangio	1	1P R		1P	Ab	1P R	2P	2
				Jean Behra	2			6	Ab	6	Ab	Ab
				Carlos Menditéguy	3	Ab		Ab	Ab
				Stirling Moss	8P R
				Harry Schell		Ab		5	Ab	7	3	5
				Giorgio Scarlatti		Ab				10	6	5
				Hans Herrmann		NSC
Sursa:[2]

Note

• ^1 – Campionatul Mondial al Constructorilor nu exista înainte de 1958.

• maseraticorse.com Arhivat în 9 mai 2008, la Wayback Machine.