Florin Bogardo

Tatăl lui Florin, Oronzo Bogardo, era de origine italiană^[1] și era înscris la baroul din Drăgășani ca avocat.^[2] Fratele tatălui, Alfredo Bogardo (Drăgășani, 1908 - Milano, 1969) a fost jurnalist sportiv și autor de romane, iar însuși tatăl lui Florin, Oronzo Bogardo, a publicat un roman în 1930.^[1]

La vârsta de cinci ani, Florin începe să studieze pianul cu profesoara Cici Manta. La vârsta de 17 ani, tânărul deja compune mici lucrări în genuri culte: fantezii și preludii pentru pian, lieduri, coruri, teme cu variațiuni ș.a.^[3]

Studiază la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, secția de compoziție. Profesorii lui sunt: Victor Iușceanu și Dragoș Alexandrescu (teoria muzicii și solfegiu), Gheorghe Dumitrescu (armonie), Myriam Marbe (polifonie), Tudor Ciortea (forme muzicale), Ovidiu Varga și Octavian Lazăr Cosma (istoria muzicii), Emilia Comișel (folclor muzical) și Anatol Vieru (compoziție).^[4] În această perioadă, Bogardo scrie lucrări camerale, între care și un cvartet de coarde.

Debutează ca autor de muzică ușoară în 1963, la Festivalul Național de Muzică Ușoară „Mamaia”: piesa „Cum e oare?”,^[4] pe un text de Madeleine Fortunescu, este interpretată în concurs de cântăreața Margareta Pâslaru și obține premiul special al Uniunii Scriitorilor.^[5] (Compoziția a fost înregistrată la casa de discuri Electrecord pe discul Melodii din Festivalul Mamaia 1963, număr de catalog EDC 411.) În 1967, Bogardo își începe activitatea de cântăreț, de aici înainte înregistrând multe dintre compozițiile sale în două variante: cea proprie^[4] și o alta, cu un solist vocal invitat (Mihaela Mihai, Aurelian Andreescu ș.a.). A continuat colaborarea cu Margareta Pâslaru compunând douǎ melodii pe textele interpretei ("Ca tine nu e nimeni" și "Nu-i nimic") sau încredințându-i alte creații ("Sǎ nu uitǎm sǎ iubim trandafirii" - Mamaia 1969, "Casa mea").

În 1967, este angajat ca regizor muzical la Radiodifuziunea Română. Un an mai târziu, devine membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. Muzicieni precum Mondial și Coral au înregistrat la Radiodifuziune cu Florin Bogardo la pupitru, către sfârșitul anilor șaizeci (discul Romanță fără ecou al formației Mondial a fost înregistrat în secret la Radiodifuziune, într-o noapte).^[6] Din 1972, Bogardo încredințează aproape toate noile compoziții soției lui, Stela Enache;^[4] cei doi cântă uneori în duet.^[7]

Compozitorul semnează coloana sonoră a filmului Bunicul și doi delicvenți minori (1976), în regia Mariei Callas-Georgescu. Va mai scrie muzica a șase pelicule, toate regizate de Nicolae Corjos:^[3] Alo, aterizează străbunica (1981), Declarație de dragoste (1985), Liceenii (1986), Extemporal la dirigenție (1987) etc.^[5] Muzica filmului Liceenii este de departe cea mai cunoscută coloană sonoră creată de Bogardo: ea însumează piese instrumentale (în care predomină sintetizatorul), înlănțuite prin tehnica leitmotivului, și celebra compoziție „Ani de liceu” (pe versuri de Șașa Georgescu). „Ani de liceu” a devenit cu timpul un veritabil imn al liceenilor români; piesa a fost înregistrată în duet de Bogardo și Stela Enache (după o încercare nereușită a actorilor din film, tinerii Ștefan Bănică jr. și Oana Sârbu).

Muzicianul a fost căsătorit cu interpreta Stela Enache. Cei doi au doi copii, un băiat și o fată. Conform mărturisirii soției sale, Bogardo era un om foarte discret și modest, căutând în permanență să se ferească de aparițiile în public.^[3] Era botezat în rit catolic.

Florin Bogardo a suferit de probleme cardiace timp de mai mulți ani. În august 2009 era internat la Institutul de Boli Infecțioase „Matei Balș” din București pentru investigații. În dimineața zilei de 14 august a suferit un atac cerebral, iar în dimineața următoare a murit.^[3]

Florin Bogardo este înmormântat la Cimitirul Bellu Catolic^[8], cimitir unde-și are mormântul un alt mare romantic al muzicii ușoare românești, compozitorul Dan Iagnov.

Piesele lui Bogardo figurează pe numeroase apariții ale casei de discuri Electrecord, fie ele discuri de autor sau colective.^[5] Există două albume înregistrate în duet de Bogardo și Stela Enache, lansate în 1985 și 1988.^[7]

În anul 2008 Radio România a scos un Album de Colecție care cuprinde 4 CD-uri, intitulat „80 de ani de muzică în 80 de ani de radio - Cele mai frumoase melodii românești difuzate vreodată la radio". Dintre cele 80 de melodii, prima s-a clasat melodia lui Florin Bogardo „Tu ești primăvara mea” pe versurile Ioanei Diaconescu și în interpretarea lui Aurelian Andreescu. Florin Bogardo s-a clasat și cu o altă melodie, „Să nu uităm nicicând să iubim trandafirii”, versuri Florin Bogardo, interpretare Florin Bogardo, pe poziția 28. Albumul a fost editat de casa de discuri Roton.

Muzică de film modificare

• Bunicul și doi delincvenți minori (1976)
• Ora zero (1979)
• Bună seara, Irina! (1980)
• Alo, aterizează străbunica!... (1981)
• Pădurea nebună (1982)
• Raliul (1984)
• Declarație de dragoste (1985)
• Liceenii (1986)
• Extemporal la dirigenție (1988)
• Telefonul (1992)

În calitate de compozitor, Bogardo a obținut medalii la numeroase concursuri de muzică ușoară:^[5]

• Ordinul național „Pentru Merit” în grad de Cavaler (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”^[9]

• Caraman Fotea, Daniela (1989). Meridianele cîntecului, Editura Muzicală, București. ISBN 973-42-0006-2

• Plămăditor de aure de vis și lumină, 9 noiembrie 2009, Loreta Popa, Jurnalul Național
• Compozitorul Florin Bogardo a încetat din viață, 16 august 2009, Amos News
• Florin Bogardo, ultimul drum, 18 august 2009, Loredana Toma, Evenimentul zilei
• „Florin nu avea pentru ce să mai compună”, 17 august 2009, Loredana Toma, Evenimentul zilei
• http://miscareaderezistenta.ro/muzica/sa-ne-amintim-de-ei-de-ce-florin-bogardo-nu-a-mai-compus-nici-o-melodie-dupa-1989-50713.html?fbclid=IwAR21eU0WOP49SGUjJMVPwwsJA-JL8ZRCLT3VLzzGcjYco2Jf88c-TtIThrA