Tragedia de pe Stadionul Heysel

În mai 1985, Liverpool era cu ceritudine în postura de cea mai bună echipă din Europa, câștigând 4 din ultimile 8 Cupe ale Campionilor Europeni. Liverpool ajunsese din nou în finală în 1985, după ce în finala sezonului precedent ei au bătut echipa italiană AS Roma. Și de data asta din nou au trebuit să se confrunte cu o echipă italiană, Juventus, deținătoarea trofeului Cupa Cupelor UEFA, din sezonul precedent, care avea în lot mulți campioni mondiali ai Italiei din 1982, și pe francezul Michel Platini, câștigătorul Ballon d'Or (acordat fotbalistului european al anului) în 1983, 1984 și 1985.

Deși era stadion național al Belgiei, Stadionul Heysel era într-o stare tehnică proastă la momentul finalei europene din 1985. Stadionul cu o vechime de 55 de ani nu a fost întreținut suficient de bine, astfel că unele părți ale stadionului de-a dreptul se surpau. Spre exemplu, gardul exterior al stadionului era construit din bolțari, și fanii care nu au avut bilete, au fost observați spărgând găuri în el pentru a intra înăuntru.^[4] Mai târziu jucătorii și fanii lui Liverpool au spus că ei sunt șocați de condițiile mizerabile de la stadion, în pofida raportărilor fanilor de la Arsenal, că ”stadionul a fost o groapa”, când au jucat aici tunarii cu câțiva ani mai devreme. Ei au fost surprinși că Heysel a fost selectat în ciuda condițiilor proaste, mai ales că stadionul echipei Barcelona, Camp Nou și cel al Madridului, stadionul Santiago Bernabéu, erau ambele disponibile. Directorul general al FC Liverpool, Peter Robinson a cerut la UEFA să se aleagă alt stadion, susținând că Heysel nu este potrivit pentru a găzdui o finală europeană, dar UEFA a refuzat să mute meciul.^[5]

Stadionul a fost ticsit cu 58.000–60.000 de suporteri, cu peste 25.000 din fiecare tabără. Cele două capete din spatele porților erau defapt niște terase de stat în picioare, fără scaune, fiecare divizat în trei sectoare. Fanilor lui Juventus le-au revenit sectoarele O, N și M. În partea lui Liverpool erau situate X și Y, atribuite fanilor englezi, cu sectorul Z alături rezervat fanilor neutri.^[6]

la acel moment Brussels, ca și restul Belgiei, deja avea o mare comunitate de italieni, inclusiv mulți fani expatriați ai lui Juventus, care de altfel au și cumpărat tichetele în sectorul Z.^[7]

Aproximativ la ora locală 19, cu o oră înainte de începutul meciului, nebunia a început.^[8] Fanii Liverpool și ai Juventus se aflau în nemărginita apropiere unii de alții, sectoarele X și Z.^[9] Încă dinainte de meci din ambele părți au început să zboare rachete și petarde.

Odată cu fluierul de start au început să zboare și pietre, care se aflau sub picioarele fanilor. Un grup de suporteri ai lui Liverpool au început să sară gardul de protecție îndreptându-se spre galeria italienilor. Fanii Juventus au încercat să fugă sărind peste peretele stadionului. Mulți au reușit; totuși, peretele a cedat sub greutate și s-a prăbușit.

Anume în acel moment au avut loc majoritatea deceselor — 39 de persoane au murit, și alte 600 au fost rănite.^[9][10]

În semn de răzbunare pentru evenimentele din sectorul Z, fanii Juventus s-au răsculat din celălalt capăt de stadion. Ei au avansat pe teren și se deplsau spre direcția suporterilor lui Liverpool, dar intervenția poliției i-a stopat. În următoarele două ore din direcția lor către poliție zburau pietre, sticle și rachete. Un fan Juventus a fost surprins de televiziune trăgând dintr-un pistol^[11] (mai târziu a fost indetificat ca fiind un pistol de start^{⁠(en)[traduceți]}).

Înainte de meciul principal s-a jucat un meci amical între jucători de la selecționatele de juniori belgiene, care se jucau în culori identice cu concurenții cupei. În prima repriză, echipa roșie belgiană a construit un avans de 3-0, spre deliciul fanilor lui Liverpool care au acționat ca și cum jocul din Cupă a început deja. Atunci când echipa în alb a marcat în a doua repriză, în jurul 19:10, fanii englezi și cei italiani au început îmbrâncelile.^[12]

În ciuda amplorii dezastrului, s-a considerat că renunțarea la joc ar fi riscat să amplifice problema și mai mult, și meciul în cele din urmă a început după ce căpitanii ambelor părți a vorbit mulțimii și a făcut apel la calm.

Juventus a câștigat meciul cu 1–0 datorită unui penalty realizat de Michel Platini, acordat de arbitrul elvețian Daina pentru un fault asupra lui Zbigniew Boniek.^[13]

29 mai 1985

20:15 UTC+2

Juventus	1 – 0	Liverpool
Platini  56' (pen.)	Raport

Stadionul Heysel,
Bruxelles, Belgia

Spectatori: 59 000

Arbitru: André Daina

Juventus

Liverpool

Juventus: P 1 Stefano Tacconi F 2 Luciano Favero F 3 Antonio Cabrini M 4 Massimo Bonini F 5 Sergio Brio F 6 Gaetano Scirea (C) A 7 Massimo Briaschi 84' M 8 Marco Tardelli A 9 Paolo Rossi 89' M 10 Michel Platini M 11 Zbigniew Boniek Rezerve: P 12 Luciano Bodini F 13 Nicola Caricola A 14 Cesare Prandelli 84' M 15 Bruno Limido M 16 Beniamino Vignola 89' Antrenor: Giovanni Trapattoni

Liverpool: P 1 Bruce Grobbelaar F 2 Phil Neal (C) F 3 Jim Beglin F 4 Mark Lawrenson 4' F 5 Steve Nicol F 6 Alan Hansen A 7 Kenny Dalglish M 8 Ronnie Whelan A 9 Ian Rush A 10 Paul Walsh 46' M 11 John Wark 38' Rezerve: M 13 Sammy Lee F 14 Gary Gillespie 4' M 15 Jan Mølby M 16 Craig Johnston 46' P 17 Chris Pile Antrenor: Joe Fagan

Pe durata interdicției cauzate de dezastrul de pe Heysel, 20 de echipe au ratat șansa de a juca în trei competiții europene. Tabelul de mai jos prezintă aceste echipe.

Pentru sezonul 1990-91 UEFA a ridicat parțial interdicția ca test, atunci când Aston Villa a terminat pe locul doi în First Division și Manchester United a câștigat FA Cup 1989-1990, acestor echipe li s-a permis să evolueze în Cupa UEFA și Cupa Cupelor UEFA, respectiv. Totuși, deși ulterior interdicția a fost scoasă complet, echipele engleze și-au recuperat abia peste cinci ani toate locurile pentru cupele europene pe care le aveau înainte de 1985. Aceasta a afectat opt echipe care au ratat calificarea în Cupa UEFA până la turneul din sezonul 1994-1995, inclusiv.

Din cei 39 de morți, 32 au fost italieni (inclusiv 2 minori), 4 belgieni, 2 francezi și un nord-irlandez.^[15][16]

• Tragedia de pe Hillsborough

• Evans, R., & Rowe, M. (2002). For Club and Country: Taking Football Disorder Abroad. Soccer & Society, 3(1), 37. DOI: 10.1080/714004870
• Nash, R. (2001). English Football Fan Groups in the 1990s: Class, Representation and Fan Power. Soccer & Society, 2(1), 39.
• Routledge (2004). „English Football Fan Groups in the 1990s: Class, Representation and Fan Power”. Soccer and Society. 5 (2). 
• Routledge (2004). „'Heads in the Sand': Football, Politics and Crowd Disasters in Twentieth-Century Britain”. Soccer and Society. 5 (2). 
• Routledge (2004). „Hit and tell: A review essay on the Soccer Hooligan Memoir”. Soccer and Society. 5 (3). 
• Routledge (ianuarie 2006). „'Protect Me From What I Want': Football Fandom, Celebrity Cultures and 'New' Football in England”. Soccer and Society. 7 (1). 
• Routledge (decembrie 2006). „The Nature and Extent of Football Hooliganism in England and Wales”. Soccer and Society. 7 (4). 
• Routledge (ianuarie 2007). „The Ownership and Control of Elite Club Competition in European Football”. Soccer and Society. 8 (1). 
• Routledge (ianuarie 2007). „This Sporting Life: The Realism of The Football Factory”. Soccer and Society. 8 (1). 
• Routledge (aprilie 2007). „Football hooliganism as a transnational phenomenon: Past and present analysis: A critique – More specificity and less generality”. The International Journal of the History of Sport. 24 (4). 

• Heysel Disaster Original reports from The Times
• Heysel Tragedy article on LFC Online
• BBC Sports columnist Alan Hansen – Reds tie evokes Heysel memories
• Football Violence in Europe Paper by the Social Issues Research Centre
• [1] Partial article by Paul Tompkins
• Care sunt cele mai mari tragedii legate de violențele din fotbal, 2 februarie 2012, Leila Bolat, gandul.info