Crucea de Cavaler a Crucii de Fier
Crucea de Cavaler a Crucii de Fier (în germană Ritterkreuz des Eisernen Kreuzes, simplificat Ritterkreuz) este un grad militar al Ordinului Crucea de Fier, cel mai înalt ordin al celui de-al treilea Reich, s-a înmânat ca recunoaștere a curajului în luptǎ sau pentru ghidarea cu succes a trupelor în timpul celui de-al doilea război mondial. A fost introdusǎ în septembrie 1939 odatǎ cu restaurarea Crucii de Fier. A avut cinci grade. Cea mai comunǎ a fost de fapt Crucea de Cavaler - acordatǎ la 7384 de persoane.
| Crucea de Cavaler a Crucii de Fier | |
.jpg) | |
| Decernată de Germania nazistă | |
| Tip | Ordin militar |
|---|---|
| Decernată pentru | Curajul extrem pe câmpul de luptă sau o conducere militară de succes |
| Statut | Decorație de război |
| Descriere | Cu cinci clase |
| Statistici | |
| Creată la | 1 septembrie 1939 |
| Prima atribuire | 30 septembrie 1939 |
| Ultima atribuire | 11 mai 1945 |
| Atribuite | 7384 persoane |
| Clasificare | |
| Decorația superioară | Marea Cruce a Crucii de Fier |
| Decorația inferioară | Crucea de Fier |
A fost acordată militarilor din: Wehrmacht - 4770 de persoane, Luftwaffe - 1787 de persoane, Waffen-SS - 466 de persoane, inclusiv 30 străini, Kriegsmarine - 318 de persoane, Forțele militare străine (aliații Germaniei) - 43 de persoane.
Crucea de Cavaler a fost acordată tuturor celor 18 feldmareșali ai Wehrmacht-ului care au participat la război, ambilor Mari amirali și celor șase mareșali din Luftwaffe.
Aspect modificare
Crucea de Cavaler constă din trei părți principale: o bază de fier, față și rama exterioară. Acest cadru, în cele mai multe cazuri era realizat din argint, precum și din așa-numitul „argint german” - un aliaj de cupru, zinc și nichel. Spre sfârșitul războiului, unele exemplare conțineau numai de zinc. Baza a fost fǎcutǎ din fier pur, cu excepția crucilor pentru marinari, care au fost realizate din alamă de cerneluri, pentru a fi purtate pe un climat maritim. Crucea de Cavaler aparent corespunde Crucii de Fier de gradul întâi, însǎ diferă prin faptul că este puțin mai mare și se purta pe o eșarfă alb-negru-roșie (culoarea Reich-ului).
Purtare modificare
Se purta în jurul gâtului pe o panglică. Unor persoane le-a fost permisǎ pentru o fixare mai rigidǎ aplicarea diferitor tipuri de capse, clipuri și alte cîteva moduri. Au existat cazuri, când militarii se pregǎteau de luptă în loc de Crucea de Cavaler a Crucii de Fier foloseau ordine de clasa a II-a, în scopul de a evita deteriorarea sau pierderea recompensei.
Gradele militare ale ordinului Crucea de Cavaler a Crucii de Fier modificare
Au existat cinci clase de distincții:
- Crucea de Cavaler a Crucii de Fier - acordatǎ la 7.384 de persoane
- Crucea de Cavaler a Crucii de Fier cu frunze de stejar (3 iunie 1940 - mai 1945) - 890 premiați, printre care nouă străini (3 români, 2 japonezi, un finlandez de origine suedeză, un suedez, un spaniol, un belgian și un eston)
- Crucea de Cavaler a Crucii de Fier cu frunze de stejar și spade (21 iulie 1941 - mai 1945) - 160 premiați, printre care un japonez
- Crucea de Cavaler a Crucii de Fier cu frunze de stejar, spade și diamante (15 iulie 1941 - 8 mai 1945) - 27 premiați
- Crucea de Cavaler a Crucii de Fier cu frunze de stejar din aur, spade și diamante (29 decembrie 1944) - un premiat (pilotul Hans-Ulrich Rudel)
Crucea de Cavaler pentru străini modificare
Printre beneficiarii Crucii de Cavaler au fost 73 de străini[1]: 18 români, 12 letoni, 9 italieni, 8 maghiari, 4 estoni, 4 belgieni, 4 olandezi, 3 danezi, 3 francezi, 2 spanioli, 2 japonezi, 2 slovaci 2 finlandezi de origine suedeză. Dintre aceștia, 43 s-au atribuit Aliaților Germaniei (au luptat în formațiunile lor naționale, militare și armate) și 30 au luptat în Waffen-SS (letoni, belgieni, estoni, olandezi, danezi și francezi).
Militarii români decorați cu Crucea de Cavaler a Crucii de Fier modificare
| Gradul și numele | Funcție militară | Data decorării |
|---|---|---|
| General de armată Ion Antonescu | Conducătorul statului român | 6 august 1941 |
| General de brigadă Mihail Lascăr | Comandantul Brigăzii 1 Munte | 18 ianuarie 1942 |
| General de divizie Corneliu Dragalina | Comandantul Corpului 6 Armată | 9 august 1942 |
| General de divizie Gheorghe Manoliu | Comandantul Diviziei 4 Vânători de Munte | 30 august 1942 |
| General de armată Petre Dumitrescu | Comandantul Armatei a 3-a Române | 1 septembrie 1942 |
| General de brigadă Ioan Dumitrache | Comandantul Diviziei 2 Munte | 21 noiembrie 1942 |
| Maior Gheorghe Rascanescu | Comandant de batalion în Regimentul 15 Infanterie Dorobanți din cadrul Diviziei 6 Infanterie | 4 decembrie 1942 |
| General de divizie Nicolae Tătăranu | Comandantul Diviziei 20 Infanterie | 17 decembrie 1942 |
| General de brigadă Radu Korne | Comandantul Diviziei 8 Cavalerie motorizată | 18 decembrie 1942 |
| Colonel Ioan Hristea | Comandantul Regimentului 2 Cavalerie Călărași | 28 martie 1943 |
| Maior Ioan Palaghiță | Comandant de batalion în Regimentul 94 Infanterie din cadrul Diviziei 19 Infanterie | 7 aprilie 1943 |
| Colonel Corneliu Teodorini | Comandantul Diviziei 6 Cavalerie motorizată | 27 august 1943 |
| General de brigadă Leonard Mociulschi | Comandantul Diviziei 3 Vânători de Munte | 18 decembrie 1943 |
| General aviator Ermil Gheorghiu | Șeful Statului Major al Forțelor Aeriene | 4 aprilie 1944 |
| General aviator Emanoil Ionescu | Comandantul Corpului 1 Aerian | 10 mai 1944 |
| Contraamiral Horia Macellariu | Comandantul Forței Navale Maritime Române | 21 mai 1944 |
| General de brigadă Edgar Rădulescu | Comandantul Diviziei 11 Infanterie | 3 iulie 1944 |
| General de corp de armată Ioan Mihail Racoviță | Comandantul Armatei a 4-a Române | 7 iulie 1944 |
Bibliografie modificare
- Maerz, Dietrich (2007) "The Knights Cross of the Iron Cross and its Higher Grades" (in English), Richmind, MI, B&D Publishing LLC, ISBN 978-0-9797969-0-6
- Schaulen, Fritjof (2003). Eichenlaubträger 1940 - 1945 Zeitgeschichte in Farbe I Abraham - Huppertz. Selent, Germany: Pour le Mérite. ISBN 3-932381-20-3.
- Schaulen, Fritjof (2004). Eichenlaubträger 1940 - 1945 Zeitgeschichte in Farbe II Ihlefeld - Primozic. Selent, Germany: Pour le Mérite. ISBN 3-932381-21-1.
- Williamson, Gordon & Bujeiro, Ramiro (2005). Knight's Cross and Oak Leaves Recipients 1941-45. Osprey Publishing Ltd. ISBN 1-84176-642-9.
- Potempa, Harald (2003). Das Eiserne Kreuz—Zur Geschichte einer Auszeichnung (in German). Luftwaffenmuseum der Bundeswehr Berlin-Gatow.
- Schaulen, Fritjof (2005). Eichenlaubträger 1940 - 1945 Zeitgeschichte in Farbe III Radusch - Zwernemann. Selent, Germany: Pour le Mérite. ISBN 3-932381-22-X.
- Scherzer, Veit (2007). Ritterkreuzträger 1939 - 1945 Die Inhaber des Ritterkreuzes des Eisernen Kreuzes 1939 von Heer, Luftwaffe, Kriegsmarine, Waffen-SS, Volkssturm sowie mit Deutschland verbündeter Streitkräfte nach den Unterlagen des Bundesarchives. Jena, Germany: Scherzers Miltaer-Verlag. ISBN 978-3-938845-17-2.
Note modificare
- ^ După Fellgiebel, Walter-Peer: Die Träger des Ritterkreuzes des Eisernen Kreuzes 1939—1945, Friedberg 1993, ISBN 3-7909-0284-5; Alte surse spun 7175 (Scherzer), 7318 sau 7361, printre care 73 de străini.
