Crucea de Cavaler a Crucii de Fier

Crucea de Cavaler a Crucii de Fier (în germană Ritterkreuz des Eisernen Kreuzes, simplificat Ritterkreuz) este un grad militar al Ordinului Crucea de Fier, cel mai înalt ordin al celui de-al treilea Reich, s-a înmânat ca recunoaștere a curajului în luptǎ sau pentru ghidarea cu succes a trupelor în timpul celui de-al doilea război mondial. A fost introdusǎ în septembrie 1939 odatǎ cu restaurarea Crucii de Fier. A avut cinci grade. Cea mai comunǎ a fost de fapt Crucea de Cavaler - acordatǎ la 7384 de persoane.

Crucea de Cavaler a Crucii de Fier

Decernată de Germania nazistă
TipOrdin militar
Decernată pentruCurajul extrem pe câmpul de luptă sau o conducere militară de succes
StatutDecorație de război
DescriereCu cinci clase
Statistici
Creată la1 septembrie 1939
Prima atribuire30 septembrie 1939
Ultima atribuire11 mai 1945
Atribuite7384 persoane
Clasificare
Decorația superioarăMarea Cruce a Crucii de Fier
Decorația inferioarăCrucea de Fier

A fost acordată militarilor din: Wehrmacht - 4770 de persoane, Luftwaffe - 1787 de persoane, Waffen-SS - 466 de persoane, inclusiv 30 străini, Kriegsmarine - 318 de persoane, Forțele militare străine (aliații Germaniei) - 43 de persoane.

Crucea de Cavaler a fost acordată tuturor celor 18 feldmareșali ai Wehrmacht-ului care au participat la război, ambilor Mari amirali și celor șase mareșali din Luftwaffe.

Aspect modificare

Crucea de Cavaler constă din trei părți principale: o bază de fier, față și rama exterioară. Acest cadru, în cele mai multe cazuri era realizat din argint, precum și din așa-numitul „argint german” - un aliaj de cupru, zinc și nichel. Spre sfârșitul războiului, unele exemplare conțineau numai de zinc. Baza a fost fǎcutǎ din fier pur, cu excepția crucilor pentru marinari, care au fost realizate din alamă de cerneluri, pentru a fi purtate pe un climat maritim. Crucea de Cavaler aparent corespunde Crucii de Fier de gradul întâi, însǎ diferă prin faptul că este puțin mai mare și se purta pe o eșarfă alb-negru-roșie (culoarea Reich-ului).

Purtare modificare

Se purta în jurul gâtului pe o panglică. Unor persoane le-a fost permisǎ pentru o fixare mai rigidǎ aplicarea diferitor tipuri de capse, clipuri și alte cîteva moduri. Au existat cazuri, când militarii se pregǎteau de luptă în loc de Crucea de Cavaler a Crucii de Fier foloseau ordine de clasa a II-a, în scopul de a evita deteriorarea sau pierderea recompensei.

Gradele militare ale ordinului Crucea de Cavaler a Crucii de Fier modificare

Au existat cinci clase de distincții:

  • Crucea de Cavaler a Crucii de Fier - acordatǎ la 7.384 de persoane
  • Crucea de Cavaler a Crucii de Fier cu frunze de stejar (3 iunie 1940 - mai 1945) - 890 premiați, printre care nouă străini (3 români, 2 japonezi, un finlandez de origine suedeză, un suedez, un spaniol, un belgian și un eston)
  • Crucea de Cavaler a Crucii de Fier cu frunze de stejar și spade (21 iulie 1941 - mai 1945) - 160 premiați, printre care un japonez
  • Crucea de Cavaler a Crucii de Fier cu frunze de stejar, spade și diamante (15 iulie 1941 - 8 mai 1945) - 27 premiați
  • Crucea de Cavaler a Crucii de Fier cu frunze de stejar din aur, spade și diamante (29 decembrie 1944) - un premiat (pilotul Hans-Ulrich Rudel)

Crucea de Cavaler pentru străini modificare

Wilhelm Keitel purtând Crucea de Cavaler

Printre beneficiarii Crucii de Cavaler au fost 73 de străini[1]: 18 români, 12 letoni, 9 italieni, 8 maghiari, 4 estoni, 4 belgieni, 4 olandezi, 3 danezi, 3 francezi, 2 spanioli, 2 japonezi, 2 slovaci 2 finlandezi de origine suedeză. Dintre aceștia, 43 s-au atribuit Aliaților Germaniei (au luptat în formațiunile lor naționale, militare și armate) și 30 au luptat în Waffen-SS (letoni, belgieni, estoni, olandezi, danezi și francezi).

Militarii români decorați cu Crucea de Cavaler a Crucii de Fier modificare

Gradul și numeleFuncție militarăData decorării
General de armată Ion AntonescuConducătorul statului român6 august 1941
General de brigadă Mihail LascărComandantul Brigăzii 1 Munte18 ianuarie 1942
General de divizie Corneliu DragalinaComandantul Corpului 6 Armată9 august 1942
General de divizie Gheorghe ManoliuComandantul Diviziei 4 Vânători de Munte30 august 1942
General de armată Petre DumitrescuComandantul Armatei a 3-a Române1 septembrie 1942
General de brigadă Ioan DumitracheComandantul Diviziei 2 Munte21 noiembrie 1942
Maior Gheorghe RascanescuComandant de batalion în Regimentul 15 Infanterie Dorobanți din cadrul Diviziei 6 Infanterie4 decembrie 1942
General de divizie Nicolae TătăranuComandantul Diviziei 20 Infanterie17 decembrie 1942
General de brigadă Radu KorneComandantul Diviziei 8 Cavalerie motorizată18 decembrie 1942
Colonel Ioan HristeaComandantul Regimentului 2 Cavalerie Călărași28 martie 1943
Maior Ioan PalaghițăComandant de batalion în Regimentul 94 Infanterie din cadrul Diviziei 19 Infanterie7 aprilie 1943
Colonel Corneliu TeodoriniComandantul Diviziei 6 Cavalerie motorizată27 august 1943
General de brigadă Leonard MociulschiComandantul Diviziei 3 Vânători de Munte18 decembrie 1943
General aviator Ermil GheorghiuȘeful Statului Major al Forțelor Aeriene4 aprilie 1944
General aviator Emanoil IonescuComandantul Corpului 1 Aerian10 mai 1944
Contraamiral Horia MacellariuComandantul Forței Navale Maritime Române21 mai 1944
General de brigadă Edgar RădulescuComandantul Diviziei 11 Infanterie3 iulie 1944
General de corp de armată Ioan Mihail RacovițăComandantul Armatei a 4-a Române7 iulie 1944

Bibliografie modificare

  • Maerz, Dietrich (2007) "The Knights Cross of the Iron Cross and its Higher Grades" (in English), Richmind, MI, B&D Publishing LLC, ISBN 978-0-9797969-0-6
  • Schaulen, Fritjof (2003). Eichenlaubträger 1940 - 1945 Zeitgeschichte in Farbe I Abraham - Huppertz. Selent, Germany: Pour le Mérite. ISBN 3-932381-20-3.
  • Schaulen, Fritjof (2004). Eichenlaubträger 1940 - 1945 Zeitgeschichte in Farbe II Ihlefeld - Primozic. Selent, Germany: Pour le Mérite. ISBN 3-932381-21-1.
  • Williamson, Gordon & Bujeiro, Ramiro (2005). Knight's Cross and Oak Leaves Recipients 1941-45. Osprey Publishing Ltd. ISBN 1-84176-642-9.
  • Potempa, Harald (2003). Das Eiserne Kreuz—Zur Geschichte einer Auszeichnung (in German). Luftwaffenmuseum der Bundeswehr Berlin-Gatow.
  • Schaulen, Fritjof (2005). Eichenlaubträger 1940 - 1945 Zeitgeschichte in Farbe III Radusch - Zwernemann. Selent, Germany: Pour le Mérite. ISBN 3-932381-22-X.
  • Scherzer, Veit (2007). Ritterkreuzträger 1939 - 1945 Die Inhaber des Ritterkreuzes des Eisernen Kreuzes 1939 von Heer, Luftwaffe, Kriegsmarine, Waffen-SS, Volkssturm sowie mit Deutschland verbündeter Streitkräfte nach den Unterlagen des Bundesarchives. Jena, Germany: Scherzers Miltaer-Verlag. ISBN 978-3-938845-17-2.

Note modificare

  1. ^ După Fellgiebel, Walter-Peer: Die Träger des Ritterkreuzes des Eisernen Kreuzes 1939—1945, Friedberg 1993, ISBN 3-7909-0284-5; Alte surse spun 7175 (Scherzer), 7318 sau 7361, printre care 73 de străini.