Constituția Finlandei
Constituția Finlandei a intrat în vigoare la 1 martie 2000. Ea reiterează cel mai important principiu al vechiului Act Constituțional: în Finlanda puterea suverană aparține poporului[1]. Ea are la bază patru acte constituționale mai vechi[2]: Actul Constitutional al Finlandei[3] 1919), Actul Parlamentar[3] (1928) și două Acte ale Responsabilității Ministeriale[3] (1922) ce vizează dreptul Parlamentului de a inspecta activitatea membrilor Consiliului de Stat, Cancelarului Justiței și a funcționarilor parlamentari.
Constituția este structurată în 131 de secțiuni, grupate în 13 capitole1.Prevederi fundamentale;2.Drepturi fundamentale;3.Parlamentul și membrii Parlamentului;4.Funcțiile Parlamentului;5.Președintele Republicii și Guvernul6.Legislație;7.Finanțe de stat;8.Relații internaționale;9.Administrarea justiției10.Supravegherea legalității;11.Administrație și autonomie;12.Apărare națională13.Dispoziții finale.
Necesitatea revizuirii constituției a fost explicată prin faptul că în majoritatea țărilor europene prevederile constituționale sunt cuprinse de un singur act, pe când Finlanda avea patru[4] ceea ce îngreuna procesul de înțelegere unitară și clară a prevederilor. De aceea , în 1999 [Parlamentul] a aprobat revizurea Constituției, proces ce viza unificarea și sintetizarea prevederilor constituționale fără a altera însă în vreun fel principiile de bază.
Note
modificare- ^ The Brochures of the Ministry of Justice, http://www.om.fi/Etusivu/Julkaisut/Esitteet/Perustuslaki?lang=en&pagename=Om.fi%2FPage%2FNormaali[nefuncțională]
- ^ Jurist Legal Intelligence, http://jurist.law.pitt.edu/World/fincor1.htm
- ^ a b c http://www.eduskunta.fi/kirjasto/Lait/constitution.html
- ^ Seppo Tiitineu, Virtual Finland, Reform of the Constitution, http://www.finland.fi/netcomm/news/showarticle.asp?intNWSAID=25782 Arhivat în , la Wayback Machine.